Cum să te întorci odihnit/ă din vacanță

07.03.2016

Știi starea aceea când te simți sătul/ă de grijile și activitățile cotidiene, plictisit/ă, obosit/ă, fără chef și putere să te mai concentrezi pe ceva și spui ”Of, îmi vine să las totul baltă și să-mi iau lumea-n cap; abia aștept să plec în vacanță/concediu”? Investești bani, uneori mulți în raport cu veniturile tale, pleci, eventual în locuri exotice, cu speranța că, dacă schimbi mediul, te vei relaxa, te vei odihni și îți vei reîncărca bateriile cel puțin pentru câteva luni bune.

De câte ori te-ai simțit, la întoarcere, într-adevăr relaxat/ă și odihnit/ă, gata să te concentrezi pe munca ta și pe activitățile obișnuite, de fiecare zi? Și de câte ori te-ai întors mai obosit/ă și mai fără chef de muncă decât ai plecat, așteptând deja cu nerăbdare următoarea vacanță?

Cineva mi-a sugerat să organizez un seminar pe această temă: cum să te întorci odihnit/ă din vacanță. Până la seminar, îți ofer aici câteva repere, care sigur te vor ajuta. Te ajut să conștientizezi – dacă vrei, desigur – unde greșești când îți planifici vacanțele, unde greșești pe parcursul vacanțelor și ce poți face ca să crești beneficiile pe care le obții din investiția ta în vacanțe.

1. Conștientizează foarte clar nevoile umane fundamentale care te împing să-ți dorești vacanța respectivă.

Una dintre greșelile pe care marea majoritate a oamenilor le fac este aceea că își risipesc resursele (bani, timp, energie) ca să-și satisfacă dorințe manipulate social, pe care le confundă cu nevoile lor.

Citește atent acest articol ca să-ți înțelegi mai bine, mai nuanțat, mai clar nevoile profunde și să nu te mai lași înșelat/ă de nevoi aparente sau de utopii pe care nicio vacanță nu le poate, de fapt, acoperi. Apoi alege cu fermitate pe ce nevoi vrei să te focalizezi în vacanța respectivă.

Dacă, de exemplu, vreau să merg în Bali împinsă de povestirile – adesea poveștile – unor vedete, unor colegi sau unor prieteni, ori de reclame, e bine să privesc mai adânc în mine până când văd mai clar ce nevoi profunde se află în spatele dorinței. E curiozitatea, nevoia de a vedea cu ochii mei și a experimenta direct contactul cu natura și cultura descrise în povestirile respective? E o nevoie de învățare-dezvoltare, vreau să învăț ceva anume despre și de la oamenii de acolo? E o nevoie de apartenență simbolică la un grup, vreau să mă simt și eu, prin această vacanță, ca o vedetă? E o nevoie de a intra în competiție și a fi admirat/ă, vreau să spun și eu povești deosebite și să pun fotografii deosebite pe rețelele de socializare? E o nevoie de poziționare socială, vreau să mă simt, prin această vacanță, egala colegilor/prietenilor care au fost acolo sau chiar deasupra lor? E o nevoie de adrenalină, vreau să experimentez ”senzații tari”, semnificativ dincolo de zona mea de confort?

Oricare dintre aceste nevoi e absolut legitimă, pentru că e pur și simplu umană. Și pot oricând să decid să merg în Bali pentru oricare dintre ele sau pentru toate la un loc. Dar mă ajută prea puțin să mă relaxez și să mă odihnesc. Relaxarea și odihna se produc atunci când las creierul să funcționeze într-un mod specific, defocalizat. Or, toate nevoile de mai sus îmi mențin creierul în ceea ce experții în neuroștiințe numesc focus mode, același tip de funcționare la care îl oblig când sunt ”la serviciu” (8-10 ore în fiecare zi) și când rezolv diferite probleme cotidiene (procurarea hranei, curățenia locuinței, plata utilităților, educația copiilor etc.). De ce mă mir, atunci, că mă întorc din vacanță mai obosit/ă decât am plecat?

Să presupunem că nu mă duc în Bali pentru cele de mai sus. Mă duc pentru că sunt sigură că apa, vegetația, serviciile de acolo mă vor ajuta să mă relaxez și să mă odihnesc. Mă duc să stau pur și simplu pe o plajă liniștită, să mă bucur de apă, de soare, de flori, nici n-am de gând să fac multe excursii, poate chiar voi sta continuu pe șezlong fără nicio grijă. Hmmm! Să bat atâta cale, cam 50 de ore pe drum, dus-întors, ca să stau pe șezlong? Mare parte din relaxarea și odihna pe care le obțin acolo va dispărea pe drum, la întoarcere. Pe de altă parte, de ce să dau atâția bani pe avion, când pot să-i folosesc, de pildă, ca să cumpăr o vacanță la un hotel mai bun, plus un program spa pentru relaxare, undeva mai aproape? Dacă nu-mi pot permite avion privat sau condiții business class, pot merge, desigur, în Bali, Thailanda, Japonia etc., pentru diferite scopuri, dar în niciun caz să mă odihnesc.

Dacă vreau să mă odihnesc, aleg destinații care chiar îmi permit să mă odihnesc.

2. Definește-ți clar scopurile.

Adesea, ne ruinăm vacanţele doar din cauza unor detalii pe care, dominaţi de emoţiile neproductive, le lăsăm să treacă înaintea interesului nostru principal: pentru ce am plecat de acasă şi pentru ce ne cheltuim banii? 

E foarte simplu să îţi propui explicit să te simţi bine şi să contribui la starea de bine a celor care te însoţesc; sau să te odihnești. Dacă îl formulezi explicit şi ţi-l reaminteşti de câteva ori pe ‘traseu’, acest scop te va ajuta să depăşesti mai uşor toate emoţiile negative (stresul) create de necazurile din timpul transportului, de condiţiile de cazare sub nivelul aşteptărilor, de vremea care nu ţine cu voi, de chelnerii care nu aduc prompt comanda, de nepotriviri de opinii şi preferinţe etc. etc. Dacă te ‘programezi’ să faci tot ce stă în puterea ta ca să obţii rezultatul dorit şi îţi reaminteşti pe parcurs pentru ce te afli acolo, pentru ce ai plecat de acasă, găseşti mult mai uşor puterea interioară să gestionezi situaţiile neplăcute – care apar inevitabil.

Ți se pare nenatural, aberat să-ți formulezi scopuri clare pentru vacanță? Ți se pare că, dacă procedezi astfel, anulezi autenticitatea și spontaneitatea?

Ți se pare.

Ce spun eu aici poate părea nenatural doar pentru că nu suntem obişnuiţi să funcţionăm astfel, iar obişnuinţa este a doua natură. Dar acesta este rostul unui demers de dezvoltare personală, fie el coaching, consiliere, mentorat, training etc.: să te provoace să ieşi din zona de confort şi să adopţi comportamente mai benefice pentru tine şi pentru persoanele semnificative pentru tine.

3. Pleacă în vacanță doar cu oameni a căror companie îți permite să te relaxezi și să te odihnești.

O altă greșeală frecventă este aceea de a pleca întotdeauna în vacanță cu familia și, eventual, prietenii. Desigur, vacanța e un bun prilej de întărire a legăturilor de familie și de prietenie. Însă definește-ți clar scopurile. Una e să pleci ca să întărești aceste legături și alta e să pleci ca să te relaxezi și să te odihnești. Dacă plecați împreună, faceți măcar o convenție la plecare: nu veți fi ”legați unii de alții” și vă veți acorda reciproc dreptul, libertatea ca fiecare să facă acele lucruri care se potrivesc cu scopurile sale și să nu facă acele lucruri care contravin scopurilor sale.

Nu confunda ”ne simțim bine” cu ”mă relaxez și mă odihnesc”. Te poți simți bine în acțiuni care te storc de energie: consum de alcool, nopți nedormite, excursii lungi etc.

Găsește soluții să plecați în mici vacanțe de cuplu, fără copii. Oricât de dragi v-ar fi, copiii nu vă vor lăsa să vă odihniți. Oricât de important e să petreceți timp de calitate cu ei, e și mai important să petreceți timp de calitate doar cu partenerul: doar o relație de cuplu armonioasă vă permite să fiți părinți buni, iar relația de cuplu are nevoie de intimitate, relaxare, noutate.

Găsește soluții să pleci în mici vacanțe singur(ă), fără partener(ă): fiecare ființă umană are nevoie de timp și spațiu doar pentru sine și fiecare relație are nevoie de mici ”vacanțe” (”pauze”).

4. Nu transforma instrumentele în scopuri în sine și nu urmări obiective concrete în vacanță.

Vacanța se deosebește de restul timpului tocmai prin faptul că lasă creierul liber de obiective (griji) concrete.

Dacă mi-am propus să fac sau să nu fac una sau alta (acțiuni concrete: să vizitez…, să fac plajă toată ziua, să-mi duc copiii la… etc.), e bine să nu uit că acestea sunt doar instrumente cu ajutorul cărora vreau să-mi ating scopul: să mă relaxez/odihnesc. Dacă una sau alta dintre acțiunile concrete nu e posibilă, ori constat că mă ține prea mult ”în priză”, de ce să mă cramponez de ea exact ca de un obiectiv profesional?

5. Acționează consecvent în acord cu scopul pe care l-ai ales: să te relaxezi / odihnești.

Conștientizează ”lunecările”, spune-le ”Nu” ferm de fiecare dată când se produc și acționează în acord cu scopurile tale.

Am decis, să presupunem, să merg să mă relaxez și să mă odihnesc la un hotel cu spa în România. Aleg să nu fac nimic altceva decât să stau pe șezlong, la soare, împreună cu membrii familiei și cu prietenii, ori cu persoane cunoscute acolo, să merg la masaj, să fac o excursie-două, iar seara să mă distrez într-un restaurant sau un club…

Ups! Să stau împreună cu membrii familiei, am spus? Ce facem, de fapt, împreună? Despre ce vorbim? Noi, adulții, fumăm cu o cafea sau un pahar de bere în față, vorbind despre cât de corupți sunt politicienii noștri, cât de scumpe și de proastă calitate sunt toate, cât de kitsch sunt îmbrăcați și cât de prost crescuți sunt oamenii din jur, în vreme ce copiii se joacă în nisip sau în apă? Îi supraveghem cu coada ochiului și, la nevoie, strigăm ”Nu face aia / Nu te duce-acolo”? La și mai mare nevoie ne ridicăm și îi readucem, de mână, și cu cearta ”de rigoare”, în spațiul și la activitățile permise? Din când în când mai citim o postare pe Facebook și o comentăm, din când în când mai postăm și noi câte ceva, mai ales fotografii, ca să le dăm de știre cunoscuților cât de bine arătăm și ne simțim? Nu cumva tot asta facem, mai mult sau mai puțin, și acasă?

Ei, și? Dacă ne manifestăm în zona noastră de confort (moduri de acțiune cu care suntem obișnuiți), lăsăm creierul ”pe pilot automat”, ceea ce înseamnă că el economisește energie, iar noi ne odihnim.

Ce simplu ar fi să fie așa!

Economisim energie când funcționăm ”pe pilot automat”, dar ce te faci dacă pilotul tău automat a fost programat să funcționeze cu consum mare de energie? Zona de confort conține moduri de a gândi și a acționa foarte eterogene, unele sănătoase, altele complet nesănătoase. De pildă, emoțiile negative și agresivitatea fac parte din zona de confort a oricărei ființe umane; în proporții diferite, desigur. Ambele sunt foarte mari consumatoare de energie nervoasă. Or, în povestea din paragraful precedent – pe care o poți observa, replicată în zeci și sute de variante, în orice spațiu de vacanță – sunt prezente cu asupra de măsură. Așadar, atunci când te lași în voia lor, adio relaxare și odihnă!

Renunță la internet: ce bine ne relaxam când luam doar o carte ușoară cu noi în vacanță, pe care, de multe ori, abia dacă o deschideam!

Dacă e musai, planifică-ți o oră, maxim două, pe zi, foarte exact stabilite în agendă (atunci când, de pildă, e prea cald ca să stai pe plajă), în care să citești corespondența electronică și să răspunzi mesajelor importante și urgente; deleagă, înainte de plecare, sarcinile urgente și stabilește cu cei care te suplinesc să te contacteze doar dacă apare ceva important, pentru care nu au primit delegare sau în legătură cu care au dileme; setează, înainte de plecare, un răspuns automat.

Renunță la telefon: ce bine ne relaxam când nu existau telefoane mobile și foloseam, doar în mod excepțional, telefoanele fixe publice sau din camera de hotel!

Dacă e musai (ai lăsat copiii în grija altor persoane, ai urgențe de serviciu etc.), planifică un interval orar fix la care vei răspunde la telefoane; pentru aceia care apelează în afara intervalului respectiv, setează variante de răspuns automat.

Când îți programezi vacanța, iar apoi pe parcursul ei, propune-ți explicit să nu te lași să cazi în capcana emoțiilor neproductive, ale tale sau ale altora.

Repetă-ți ”Am venit aici ca să mă relaxez și să mă odihnesc și fac tot ce se află sub controlul meu ca să ajung la acest rezultat”.

6. Fă lucruri diferite față de acelea pe care le faci acasă.

Una dintre nevoile umane fundamentale, de a cărei satisfacere depind echilibrul și sănătatea noastră, este nevoia de variație. Dacă în vacanță reproduci aproape continuu pattern-urile, modurile de acțiune din viața ta de fiecare zi, cu prea puține ieșiri din zona de confort – ieșiri pozitive, care stimulează hormonii fericirii -, relaxarea și odihna vor fi foarte slabe.

Vacanța e timpul în care îl poți lăsa liber pe copilul din tine: oferă-i șansa să se joace – ca un copil, nu ca un adult!

Vacanța e timpul în care îl poți lăsa liber pe adolescentul din tine: oferă-i șansa la aventură și distracție – fără excesele adolescentine, însă!

Experimentează lucruri noi: faptul de a merge la Vama Veche sau în locații similare ca să bei, să cânți, să înoți la miezul nopții și să faci amor pe plajă poate acoperi unele nevoi (nostalgice) ale adolescentului din tine, dar nu-ți acoperă nevoia umană fundamentală de variație, iar ajuns(ă) acasă vei spune că ești obosit(ă), plictisit(ă) și fără chef să-ți reiei viața obișnuită.

Nu uita că gestiunea vacanțelor face parte din gestiunea timpului și energiei: dacă vrei să fii productiv/ă și echilibrat/ă acasă, planifică atent vacanțele și asigură-te că te întorci relaxat/ă și odihnit/ă.