Mindfulness la Thanyapura (Thailanda)

01.26.2017

Mindfulness la Thanyapura înseamnă acea atitudine de care avem cu toții nevoie în viața noastră de fiecare zi: mintea trează și limpede, atentă la aici și acum, care susține acțiunea ta prezentă și îi asigură calitatea, care te conduce către performanțe înalte în ceea ce faci, fără să acumulezi stres inutil.

Anul trecut pe vremea aceasta, mă pregăteam cu fervoare pentru o experiență inedită în Thailanda: o călătorie socio-culturală (voiam să văd și să înțeleg cât mai multe despre societatea și cultura, de fapt culturile, care s-au împletit de-a lungul timpului în spațiul respectiv) combinată cu o minivacanță (un pic de plajă, un pic de scuba diving în preajma unor recifuri de corali, un pic de plimbare pe elefant etc.) și cu – scopul principal – un training foarte serios focalizat pe meditatie mindfulness la Thanyapura.

Despre aspectele legate de minivacanță, am scris deja în articolul Thailanda – dincolo de mitul turistic. Da, eu găsesc că turiștii români au creat – urmând un curent european vechi – un mit în legătură cu Thailanda. Între realitatea turistică pe care am văzut-o eu și entuziasmul cu care se povestește despre vacanțele acolo e o distanță foarte mare.

Aici voi vorbi despre o altă parte a călătoriei mele, aceea care a constituit scopul meu principal: antrenamentul pentru meditație mindfulness la Thanyapura. Scriu la un an distanță pentru că, așa cum se întâmplă după orice training serios, am avut nevoie de timp ca să pătrund înțelesurile a ceea ce am discutat și antrenat; ideile și abilitățile au nevoie de timp ca să se limpezească și să-și găsească locul în ansamblul obișnuințelor noastre de gândire și acțiune, iar apoi să dea roade în viețile noastre.

Internetul oferă un număr foarte mare de resurse pentru a înțelege ce este și ce nu este mindfulness : unele – care sunt preferatele mele – foarte bine documentate în literatura științifică și întemeiate pe experiența solidă a unor experți recunoscuți în toată lumea pentru contribuțiile aduse în domenii precum neuroștiințe, psihologie, pshihoterapie; altele întemeiate pe practica din mănăstirile budiste; iar altele întemeiate pur și simplu pe aproximări, mai mult sau mai puțin departe de ceea ce spun celelalte două surse. Nu-ți ajunge o viață de om ca să valorifici tot ce poți găsi ca sursă de învățare pe internet, fără să plătești nimic.

De ce, atunci, am ales să antrenez meditația mindfulness la Thanyapura?

În primul rând pentru că, oricât ai fi de antrenat în metodele de învățare și oricât te-ai documenta, interacțiunea directă și mai extinsă cu o altă ființă umană (trainer, mentor, coach, consilier de dezvoltare personală, profesor) îți oferă resurse pe care niciun alt cadru de învățare nu ți le oferă: un plus de emoție, de căldură umană, un plus de explicații atunci când ai nevoie de ele, un plus de adecvare la nevoile tale specifice.

Apoi, pentru că Thanyapura e un spațiu creat pentru antrenamentul complex al oamenilor care își doresc să descopere până unde își pot împinge limitele corpului și minții. Cu o bază materială adecvată (camere de hotel confortabile și curate, terenuri de sport, bazine de înot, săli cu aparatură foarte actuală) și cu profesioniști variați (antrenori, maseuri, personal medical). Un loc ales de mulți sportivi de înaltă performanță, dar și de oameni care caută performanța în alte domenii ale vieții lor (business, carieră, relații cu alții sau relația cu sine). Poți să-ți testezi tu însuți limitele și să te antrenezi să le ”împingi” ca să-ți creezi o zonă de confort mai largă, în care să ai mai multă libertate de acțiune, iar simultan poți să vezi ”pe viu” cum procedează marii performeri și să ”furi” de la ei o învățătură extrem de valoroasă. Or, eu lucrez cu oameni care exact aceasta își doresc: să urce la nivelul lor următor de performanță, fie în munca lor, fie în pasiunile lor exterioare muncii, fie în modul în care gestionează relațiile cu ei înșiși și cu ceilalți semnificativi. Meditatia mindfulness este, la Thanyapura, unul dintre ingredientele care susțin performanța înaltă.

Și, în fine, pentru că Thanyapura NU este ceea ce numim în mod obișnuit ”centru spiritual” – deși, atunci când a fost creat, a existat această intenție – și NU ”atacă” în niciun fel identitatea ta religioasă. Serviciile oferite în Mind Centre vizează în primul rând creșterea capacității de performanță (în sport, în business, în gestiunea problemelor de viață cotidiană), care presupune, desigur, și o foarte bună gestiune a stresului. Anul trecut, aceste servicii erau furnizate de doi profesioniști, ale căror educație și experiență le permit să combine elemente din culturile occidentale și din științele occidentale (economie, psihologie, neuroștiințe) cu elemente din culturile orientale vechi și recente. Andrea Capellari s-a format ca personalitate mai întâi în Europa, iar apoi în India, Nepal și Thailanda; a servit ca translator al lui Dalai Lama pe parcursul multor ani, ceea ce spune foarte mult despre seriozitatea și profunzimea cu care poate aborda lucrurile; am estimat că, dacă voiam să învăț mai mult decât puteam învăța de pe internet, urma să găsesc în el un furnizor de resurse de primă mână, cu care ai rareori șansa să lucrezi direct. Pierre Gagnon a studiat economia și a lucrat în domeniul economic în Canada, înainte de a decide să practice meditația și să lucreze în Thailanda; e pasionat de neuroștiințe și de antrenarea inteligenței emoționale – ca și mine. Așa că am plecat la drum foarte sigură că, puse împreună, resursele pe care le oferă cei doi sunt bogate și foarte variate; poți selecta ce consideri valoros pentru tine și poți crea apoi propriile combinații.

Mindfulness la Thanyapura înseamnă mult mai mult decât meditație

Dacă, înainte de a merge acolo, ai înțeles într-adevăr ce înseamnă mindfulness recunoști această atitudine de la primele contacte cu oamenii.

NU vezi peste tot busturi ale lui Buddha, ori alte simboluri religioase. NU auzi murmur de ”rugăciune” orientală. NU trebuie să te supui unor reguli stricte legate de alimentație și ore de somn/trezire. Mindfulness la Thanyapura înseamnă acea atitudine de care avem cu toții nevoie în viața noastră de fiecare zi: mintea trează și limpede, atentă la aici și acum, generoasă aici și acum, care susține acțiunea ta prezentă și îi asigură calitatea, care te conduce către performanțe înalte în ceea ce faci, fără să acumulezi stres inutil.

Am urmărit cu mare interes angajați care lucrează mindful, care, atunci când vorbesc cu tine sau când își fac treaba, sunt acolo, prezenți cu mintea trează, observând și detaliile foarte fine. Iată doar un exemplu, cel mai simplu dintre toate pe care le-aș putea povesti. În corpul de clădiri în care am fost eu cazată, toate camerele se deschid direct către grădină. Dimineața, unul dintre momentele cele mai plăcute ale zilei (altminteri extrem de calde), obișnuiam să culeg florile pe care vântul le desprindea în timpul nopții din copacii din fața ferestrei mele și să le pun în pahare, în cameră. Copacii ”mei” aveau doar flori albe. Iar într-o zi, la întoarcerea în cameră, paharul meu arăta așa:

Angajatele care făceau curat au fost atât de mindful, prezente cu mintea trează, atente la un detaliu din nevoile mele, generoase… Am căutat mult, în tot complexul, să descopăr copacii cu flori colorate; nu i-am aflat niciunde și am conchis că una dintre ele i-a adus cu ea din altă parte. Nu le dădusem niciun ban înainte, iar când le-am oferit ceva – după – și-au exprimat recunoștința, dar nu păreau să-i fi așteptat.

Am urmărit cu mare interes mai multe echipe naționale de natație, nu ca să devin o înotătoare mai bună, ci ca să observ mecanismele profunde ale performanței: administrarea atentă a resurselor proprii (atitudine, respirație, energie), raportarea productivă la colegi-competitori, raportarea productivă la antrenor.

La Thanyapura mi-a devenit limpede că orice depășire a unei limite proprii, și implicit orice performanță, e condiționată de capacitatea ta de a accepta ca normală privarea temporară de lucruri pe care le consideri importante și de capacitatea ta de a-ți gestiona frustrările.

În cazul performanței la înot, sportivul e, practic, obligat să se priveze de oxigen – cu cât poți înota mai mult și mai puternic fără să scoți fața din apă ca să respiri, cu atât parcurgi mai repede distanța; cu cât îți abordezi mai constructiv frustrările atunci când colegul-competitorul tău te depășește, sau când antrenorul îți spune – nemulțumit – numărul de secunde pe care îl arată cronometrul din mâna lui și unde ai greșit, cu atât ai șanse mai mari să înoți mai bine la următoarea încercare; apucă-te să negociezi cu antrenorul că părerea ta e alta, că putea vorbi mai blând, nu așa de dur etc. și ai pierdut un timp prețios de antrenament, pentru că vine ”tura” următoare care îți ia locul pe culoarul de antrenament.

Vă rog să reveniți, acest articol este în lucru. Va merita citit.

Andrea Capellari – conversația cu el poate trece ușor de la filosofie antică greacă și romană, la filosofie modernă germană și la hinduism-budism, de la practici organizaționale în corporații internaționale, la multiculturalismul din filialele thailandeze ale acestor corporații.

Pierre Gagnon – interacțiunea cu el e întotdeauna plină de căldură umană.

“Self-transformation, not assent to religious doctrines, is the goal of spiritual life… The spiritual life involves becoming more and more aware of the choices we make, how we make those choices, moment by moment, and changing them in the light of our best values.” (Nagapriya)