Cea mai proastă mamă din lume
08.31.2016
Dupa cum am precizat pe site, le ofer cate un raspuns gratuit tuturor acelora care imi scriu; asadar, acest raspuns nu va costa nimic.
Daca privesc in urma cu 39 de ani, cand aveam 20, nici eu nu am dat un raspuns corect pentru anii care au urmat; exact ca fiul dumneavoastra. De atunci, am schimbat de mai multe ori traseul profesional, ultima data la 52. Si cunosc foarte multi oameni care au trait si traiesc la fel: alegand fara convingerea ca au ales 100% corect, schimband apoi traseul ori de cate ori e nevoie sau vad un nou drum care se potriveste mai bine cu valorile lor si cu visurile lor din acel moment.
Ce vreau sa va spun e ca e absolut normal sa ai visuri la 20 de ani, iar nu un drum pre-programat foarte exact. Mai mult, cred ca e absolut normal – si benefic – pentru orice varsta. Vremea cand oamenii alegeau (???) un drum cu sens unic a trecut. Astazi, ne miscam in viata pe autostrazi complicate, iar ceea ce conteaza e nu sa fii sigur(a) ca faci alegerea ”corecta”, ci sa fii capabil(a) :
- sa ai visuri – nu doar dorinte materiale: așa cum vad eu lucrurile, ”sa am masina X”, ”sa-mi construiesc o vila cu piscina”, ”sa merg in vacante de 7 stele” nu sunt visuri, sunt simple adaptari umane ale nevoilor pe care orice animal le are;
- sa nu te blochezi intr-un loc, din cauza fricii ca nu alegi bine; sa alegi pur si simplu si sa mergi inainte catre visul tau, asumandu-ti riscuri;
- sa perseverezi pe drumul ales, ca sa depasesti obstacolele catre visul tau, pana vei fi sigur(a) ca ai atins maximum de performanta pe care il puteai tu atinge;
- sa schimbi traseul, atunci cand iti dai seama ca el nu te (mai) conduce acolo unde iti doresti;
- sa o iei ”de la zero” oricand e nevoie: sa mai studiezi si antrenezi ceva nou, sa obtii o noua calificare, sa te angajezi intr-un alt domeniu, sa-ti deschizi o afacere noua etc.
Ceea ce aveti de facut, ca mama, este sa-i fiti alaturi fiului dumneavoastra orice ar alege si oricat de greu ar fi drumul pe care merge. Oferindu-i in primul rand intelegerea si caldura materne. Apoi, incurajari si optimism (nu reprosuri si descurajare). Apoi sfaturi, daca vi le cere; doar daca vi le cere. Apoi, din cand in cand, putin suport material; nu-l obisnuiti dependent material de dumneavoastra; incurajati-l sa munceasca pentru bani si sa invete sa-i foloseasca pentru a avansa catre visul lui (nu sa-i risipeasca sub pretextul ca e tanar).
Restul e viata lui si, in consecinta, dreptul si responsabilitatea lui. Lasati-l sa si-o traiasca. Lasati-l sa faca greseli si sa invete din ele; toti am facut si toti facem, pana in ultima clipa a vietii. Doar asa se va maturiza si va fi pregatit sa faca fata tuturor incercarilor vietii dupa ce dumneavoastra nu veti mai fi.
Sper ca acest raspuns sa va fie de ajutor.
Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu
You must be logged in to post a comment.