Motto: „What I cannot create, I do not understand.” (Richard Feynman, fizician, Nobel 1965)

Sunt deja foarte mulți coachi în toată lumea. Mulți dintre ei sunt foarte buni. Puțini sunt excepționali. Eu am vrut să fiu unul excepțional. În orice domeniu, profesioniștii de excepție sunt aceia care sunt capabili nu doar să „aplice” modele învățate de la alții, ci și să creeze modele noi. Îți prezint mai jos, pe scurt, abordarea și modelul de coaching pe care le-am creat eu.

Dacă vrei o descriere mai amplă, documentată în literatura științifică, am descris plusul de valoare pe care îl aduc abordarea și modelul pe care le-am creat în acest articol, publicat într-o revistă editată de prestigioasa editură SAGE. Îl poți citi fără să plătești nimic; după publicare, SAGE cerea 29 euro de la fiecare cititor, iar echipa mea a decis să plătim noi aproape 3000 euro pentru ca tu să nu plătești nimic: doar să citești, pentru că merită citit. Articolul respectiv a fost evaluat de un expert cu reputație internațională – contactat, pe principiul anonimatului, de redacția revistei – care a scris: „Aceasta este o lucrare extrem de valoroasă (…). E o argumentație îndrăzneață, dar m-a convins. Analiza autorului este extrem de bine fundamentată în literatura de specialitate relevantă”.

În ce fel te ajută un program de coaching ?

Toți oamenii au nevoie să simtă că au un control mai bun asupra acțiunilor lor, performanțelor lor, situațiilor în care se află și, în general, asupra vieților lor și, totodată, un grad de libertate mai mare; în sistemul nevoilor umane ecobiopsihosociale, aceasta este combinația cea mai puternică și cu gradul cel mai mare de generalitate.

Căutând să crească nivelul de control, oamenii construiesc spontan descrieri și explicații într-o formă narativă (povești), prin care dau un înțeles, o coerență lucrurilor, și atribuie acestor povești un statut de adevăr incontestabil: mintea umană alunecă spontan de la „eu cred că…”, „părerea mea e că…” la „adevărul e că…” și nu mai face diferența între ele. Și tu, și eu, și membrii familiei tale, și colegii tăi de muncă sau de școală, și leaderii de la toate nivelurile, toți facem asta, uneori conștient, însă de cele mai multe ori nonconșient. Uneori, descrierile și explicațiile pe care le construim ne ajută să obținem un control eficace asupra lucrurilor și să avansăm în direcția proiectelor, scopurilor, obiectivelor noastre; de foarte multe ori însă, ele ne împiedică să obținem acel control.

Dacă simți că nu ai un control suficient de bun asupra lucrurilor sau că lucrurile îți scapă de sub control, ori simți că nu ești suficient de liber/ă, dacă te simți control freek sau/și freedom freak, e semnul cel mai clar că descrierile și explicațiile pe care le-ai construit ca „adevăr al tău” nu sunt POTRIVITE cu proiectele, scopurile, obiectivele, visurile tale. Ca să-ți satisfaci nevoia de a avea un mai bun control asupra situațiilor respective și/sau nevoia de a avea mai multă libertate, ai nevoie să schimbi ceva fie în acele descrieri și explicații, fie în proiectele, scopurile, obiectivele, visurile tale; doar așa poți să descoperi / să creezi strategiile cele mai potrivite.

Descrierile și explicațiile (poveștile) pe care le producem, precum și visurile, proiectele, scopurile, obiectivele noastre sunt întotdeauna construite prin conversație cu sine: uneori, vorbim cu voce tare, de cele mai multe ori însă vorbim doar în gând; conversația gândurilor e, practic, o constantă a vieții fiecăruia dintre noi și e doar parțial conștientă, cea mai mare parte se petrece la nivel subconștient sau nonconștient. Ea e alimentată sau revizuită prin conversațiile cu alții.

Capacitatea reală de a controla o situație, oricare ar fi ea, și de a obține rezultatele dorite e foarte puternic dependentă de nivelul de autocontrol asupra conversației cu sine: cu cât ai un control mai bun asupra conversației tale cu tine, cu atât ai un control mai bun asupra acțiunilor tale, situațiilor în care te afli, rezultatelor pe care vrei să le obții și, în general, asupra vieții tale. W. Timothy Gallwey a numit the inner game / jocul interior acest proces de control al situațiilor și rezultatelor prin controlul conversației cu sine, iar metafora aceasta, lansată în 1974, a devenit practic sinonimă cu coachingul în înțelesurile lui actuale.

Coachingul face exact acestea: îi ajută pe oameni să obțină un control mai bun asupra acțiunilor lor, situațiilor în care se află, rezultatelor pe care doresc să le obțină și, în general, asupra vieților lor prin creșterea gradului de autocontrol asupra conversațiilor pe care le au cu ei înșiși.

„Obiectul muncii” în coaching e conversația cu sine a beneficiarului.

Scopul coachingului e să aducă beneficiarul la acel nivel de awareness și autocontrol asupra conversației cu sine necesar și suficient pentru ca el să simtă că are acel nivel de control asupra acțiunilor sale care e necesar și suficient pentru a avansa practic în proiectele sale și a-și atinge „țintele”.

Sesiunile de coaching sunt sesiuni de antrenare (exercițiu cu metodă) a acestor awareness și autocontrol asupra conversației cu sine, în direcțiile acestea: claritate, precizie, profunzime, focalizare, întemeiere pe fapte verificate și impact asupra acțiunilor concrete, practice, care conduc la rezultatele dorite inițial sau/și la alte rezultate pe care beneficiarul le apreciază pe parcurs ca de dorit.

Între sesiuni, beneficiarul repetă autonom antrenamentul, după o metodă (un plan de acțiune) pe care o (îl) agreează cu coachul, observă consecințele și capitalizează onest-apreciativ și constructiv (OAC 🙂 ) experiențele, transformându-le într-un proces real de învățare.

Obțin rezultate excepționale beneficiarii care iau foarte în serios atât antrenamentele din timpul sesiunilor, cât și antrenamentele autonome.

Obțin rezultate într-un timp mai îndelungat și cu costuri mai mari beneficiarii care iau în serios antrenamentele din timpul sesiunilor, dar nu fac cu aceeași seriozitate și antrenamentele autonome (nu respectă metoda de antrenament / planul de acțiune).

Obțin rezultate mai slabe beneficiarii care nu iau foarte în serios nici antrenamentele din tipul sesiunilor, nici antrenamentele autonome.

Eu nu am văzut niciun beneficiar care să nu obțină deloc rezultate dezirabile.

Trei valori sunt cruciale pentru mine aici – cred că ar trebui să fie cruciale pentru orice coach – și avem nevoie să ne putem de acord asupra lor: sănătatea, integritatea și win-win (câștigi-câștig). Lucrăm împreună doar dacă și tu acorzi acestor lucruri o importanță atât de mare încât să faci din ele „ghizi” pentru alegerile tale, deciziile tale și acțiunile tale concrete. Poate că uneori nu vei auzi ce îți spun acești „ghizi”, toți suntem oameni și toți putem greși, însă te străduiești să îi auzi și să acționezi în direcția proiectelor tale așa cum îți spun ei. Dacă vrei să-ți realizezi proiectele, visurile sacrificându-ți sănătatea, sau sacrificând sănătatea altora, eu nu vreau să te ajut. Dacă vrei să le realizezi încălcând legile, eu iar nu vreau să te ajut. Iar dacă vrei să câștigi provocând pierderi altora, eu iar nu vreau să te ajut; nu vorbim aici despre situațiile în care victoria corectă a unuia aduce inevitabil o pierdere pentru altul, ca, de exemplu, într-o competiție sportivă sau un concurs pentru obținerea unui post; ideea e să nu faci tu, cu intenție, ceva incorect ca să câștigi.

Respectul reciproc și eleganța relațională sunt alte două valori importante pentru relația noastră. Tu alegi dacă ele sunt sau nu prezente în alte relații ale tale, însă în relația cu mine sunt obligatorii: lucrăm împreună cu rezultate foarte bune doar dacă ești de acord să le accepți ca valori și să le integrezi constant în comportamentul tău față de mine, atât în prezența mea, cât și în absența mea.

Nu aștepta de la un coach „sfaturi”

Nici informație „ca la școală / universitate”

Nici tu, nici eu și nimeni altcineva nu le știm pe toate. Împreună, însă, putem cerceta și, cercetând, putem genera întrebări mai profunde, răspunsuri mai curajoase și soluții mai potrivite. Întrebările, procesul de căutare a răspunsurilor, cadrul conversațional, „atmosfera” creată, precum și acțiunile tale între sesiuni sunt instrumentele fundamentale într-un program de coaching-dezvoltare.

Ce fac eu, concret, pentru tine ?

Plecăm de la experiența ta obișnuită 

Înveţi, practic, din ce faci în fiecare zi. Everything’s got a moral, if only you can find it!

Adăugăm împreună, lucrând ca echipă, o valoare suplimentară experiențelor tale, prin reflecția conștientă și ghidată asupra lor și prin capitalizarea învățămintelor trase.

Reflecția conștientă face diferența în procesele de învățare-dezvoltare-schimbare; și înțelepciunea veche, și studii științifice recente susțin acest adevăr :

“By three methods we may learn wisdom: First, by reflection, which is noblest; Second, by imitation, which is easiest; and third by experience, which is the bitterest.” (Confucius)

”(…) one of the critical components of learning is reflection, or the intentional attempt to synthesize, abstract, and articulate the key lessons taught by experience. (…) When we stop, reflect, and think about learning, we feel a greater sense of self-efficacy. We’re more motivated and we perform better afterward.” (Learning by Thinking: How Reflection Aids Performance)

Înveţi din ce faci în fiecare zi. Inclusiv din ce spui şi faci în relaţia cu mine, pentru că te stimulez să comunici exact aşa cum ești obişnuit(ă), iar tu reproduci în ceea ce îmi povestești şi în relaţia cu mine “tiparele” tale obişnuite de gândire şi acţiune. Dacă vii în programul de grup, șansele să te descoperi tot mai onest și mai profund sunt mai mari, pentru că petrecem mai mult timp împreună și pot observa direct „tiparele” respective.

Eu nu cred în afirmația „Clientul are toate resursele”, pe care o auzi aproape de la orice coach și consilier în dezvoltare personală. Dacă cineva are toate resursele, ce nevoie mai are să învețe lucruri noi? E o propoziție care satisface orgoliul clientului, însă îi limitează enorm dezvoltarea și șansele de reușită.

Credința mea, întemeiată pe cercetare științifică, este că orice om are la îndemână un rezervor de resurse interioare și exterioare. Nu „calități” și „defecte”. Doar un rezervor de resurse variate, care pot fi descoperite, dezvoltate și valorificate mai bine, cu beneficii atât pentru el/ea, cât și pentru cei din jur. Ceea ce oamenii numesc ”calități” și „defecte” sunt, de fapt, resurse folosite în acord sau în dezacord cu ceea ce un anumit mediu social consideră că e bine, frumos, normal etc. Orice avem „în cămara” ființei noastre constituie o resursă, cu condiția să ne antrenăm să o activăm în contextele potrivite, în combinațiile potrivite și în proporțiile potrivite.

Găsești la acest link dovezi ale neuroștiințelor, care susțin această afirmație a mea – greu de acceptat pentru cei mai mulți – că nu avem „defecte” și „calități”, ci doar resurse utile în contextele variate ale vieții noastre.

Stima de sine și încrederea sănătoase, consistente, durabile se construiesc prin a te privi pe tine cu ochii larg deschiși și a accepta că ești exact așa cum vezi, sau văd alții, că ești – ești ȘI așa, nu doar așa și nu trebuie să rămâi așa, dar ești ȘI așa! Indiferent cum vezi sau văd alții că ești! Pentru că orice, absolut orice vezi tu sau văd alții la tine este, sau a fost cândva, sau poate deveni cândva o resursă. Tot ce ai de făcut e să te antrenezi să cântărești corect dacă o resursă sau alta contribuie într-adevăr la atingerea scopului SCOP 🙂 (sănătos, constructiv, onest-autentic, productiv) pe care îl urmărești aici și acum, pe termen mediu sau/și pe termen lung; dacă într-adevăr contribuie, te antrenezi să o folosești doar în contextele, formele și proporțiile adecvate; dacă nu (mai) contribuie, o lași acolo unde îi e locul, fie în trecut, fie în cadrele ei specifice de acțiune. Acestea sunt valabile pentru copilul din noi, pentru adolescentul din noi, pentru un adult din trecut care încă mai e în noi, pentru cunoștințele și competențele profesionale, pentru opiniile, credințele și obișnuințele noastre de orice fel. Și sunt valabile și pentru așa zisele „puncte slabe”! Modelul de coaching-dezvoltare care se focalizează pe „punctele tari” a dat rezultate bune în trecut. Dar lumea de astăzi și, mai ales, lumea care se prefigurează la orizont sunt foarte diferite de lumea în care el a dat rezultate: dacă punctele tale „tari” nu te ajută să găsești un loc bun în dinamica pieței muncii, ori să ai relații sănătoase, atunci e în beneficiul tău să te uiți la punctele tale „slabe” și să cauți acolo resurse; e ca în problema crizei energetice: dacă sursele vechi, cândva bogate, ajung la epuizare, nu te gândești cum poți exploata sursele mai sărace? Într-o lume în schimbare rapidă și profundă, „punctele slabe” se pot dovedi cele mai valoroase, exact acolo ai spațiile cele mai bune pentru dezvoltare – știi metafora calului „răpciugos şi bubos şi slab” din basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”? Dacă nu, citește aici.

Imaginează-ți orice ființă umană, inclusiv pe tine, ca pe un spațiu de depozitare: o cutie de valori, sau un dulap, un container, pe care îl duci cu tine oriunde mergi. Codul genetic mai întâi, iar apoi familia ta, partenerii tăi de joacă și de distracție, profesorii, colegii de școală și muncă, televizorul, internetul etc. și mai ales tu ați tot adăugat, în ani, câte ceva. Uneori, lucrurile au fost așezate ordonat, în „sertare”; de cele mai multe ori, au fost pur și simplu aruncate din mers. De fiecare dată când gândești sau faci ceva, scotocești rapid prin depozit și combini ce găsești la îndemână. Cu timpul, sertarele s-au înmulțit și nu mai știi exact ce ai prin ele. Cu timpul, lucrurile așezate dezordonat s-au amestecat între ele și nu mai știi de unde să le iei, ori nici nu-ți mai amintești că le ai. Cu timpul, te-ai obișnuit să combini doar câteva, ca atunci când, pentru comoditate, preferi să porți aceleași câteva haine, deși ai în dulap și altele, mai bune. Obișnuințele acestea îți limitează șansele în viață, din cauză că lași nefolosite foarte multe resurse, ori le folosești inadecvat.

”Oamenii caută calitatea peste tot, cu excepția celei mai importante arii – calitatea gândirii. Avem nevoie de metode mai bune de gândire ca să folosim complet inteligența și experiența pe care le avem la îndemână / People are seeking quality everywhere except in the most important area – the quality of thinking. We need better thinking methods in order to make full use of our available intelligence and experience.” (Edward de Bono)

Interesele tale reale sunt nu să-ți alimentezi nesănătos ego-ul cu „calități” și „puncte tari”, nici să-ți sabotezi respectul de sine și încrederea în sine cu „defecte” și „puncte slabe”, ci:

• să identifici tot mai multe resurse interioare; să redescoperi resurse uitate sau rătăcite prin „depozitul” tău și să reîncepi să le folosești;
• să identifici tot mai multe resurse din mediul tău de viață, natural și social (grupuri, organizații, instituții);
• să conștientizezi în ce măsură folosești aceste resurse și care sunt consecințele reale, imediate și pe termen lung;
• să conștientizezi care sunt obișnuințele care te împiedică să obții rezultatele pe care ți le dorești și să deschizi mai rar și conștient „sertarele” respective;
• să descoperi de ce resurse noi ai nevoie ca să-ți realizezi dorința sau să-ți rezolvi problema și să adaugi în „depozitul” tău acele resurse noi;
• să te antrenezi să combini diferitele resurse mai constructiv și mai productiv, în acțiunile tale de fiecare zi;
• să continui antrenamentul până când ți-ai format obișnuințe noi.

Cei mai mulți confundă învățarea cu a acumula informații, cunoștințe, abilități tehnice, competențe. Ori cu învățămintele extrase rapid din diferitele experiențe de fiecare zi. Învățarea despre care vorbim aici e altceva: e învățare transformatoare și anticipativă, învățare pentru remodelarea obișnuințelor de a simți, a gândi, a comunica, a acționa, astfel încât să faci față mai bine schimbărilor din lumea în care alegi să trăiești și chiar să anticipezi aceste schimbări și să te pregătești din timp pentru ele.

Începem cu relatarea problemei

Mulţi coachi – dar nu toţi – spun că oamenii care îi contactează nu o fac pentru că ar avea vreo problemă, ci doar pentru că îşi doresc performanţe mai înalte; unii cred că acest cuvânt, „problemă”, nu există – sau nu ar trebui să existe – în vocabularul unui om de succes.

Eu am o altă perspectivă. Când cauți un profesionist, o faci  pentru că simți o insatisfacție, o nemulţumire, poate chiar o suferință sau o frică, suficient de mare, generată de o discrepanţă între ce îți dorești să simți, să fii sau să ai şi ce reuşești, în fapt, să simți, să fii sau să ai.

Această discrepanţă este problema oricărui om care solicită servicii de coaching-dezvoltare, indiferent dacă este sportiv care vrea să obţină o medalie olimpică, leader care vrea să obţină rezultate mai bune cu echipa sa, angajat care vrea să gestioneze mai bine stresul de la serviciu, să avanseze sau să își schimbe locul de muncă / profesia, părinte care vrea să comunice mai bine cu copiii, soţ / soţie care vrea să-şi „salveze” căsnicia, ori femeie sau bărbat de 40+ ani care vrea să se regăsească pe sine în „criza vârstei de mijloc”.

Înțelegem împreună în ce constă discrepanța (problema) pentru care tu simți nevoia să lucrezi cu mine.

Pe baza acestei înțelegeri, tu formulezi 1-3 obiective cu care intri în program. Aceste obiective vor putea fi nuanțate sau chiar schimbate pe parcurs, în funcție de ce vei descoperi tu despre tine și de transformările care se vor produce în obișnuințele tale de a simți, a gândi și a acționa.

Semnăm un Contract, care cuprinde drepturile şi obligaţiile fiecăruia, asigură confidențialitatea și ne protejează, şi pe tine şi pe mine, de aşteptări imposibil de satisfăcut, ori de eventuale schimbări de atitudine, capricii sau abuzuri ale celuilalt.

Apoi începem să lucrăm.

Lucrăm sistematic, cu metodă

• Relatezi problema aşa cum o vezi tu : ce anume îți provoacă nemulţumire, suferinţă, frică? când și în ce context a debutat problema? cum a evoluat? ce simți și ce gândești în legătură cu situația prezentă?
• Visezi: cum arată viitorul pe care ți-l dorești, în cel mai frumos “film” pe care îl poţi imagina ? ce deosebiri sunt între ce ai, ce simţi, ce trăiești acum şi nevoile, valorile, dorinţele, aspirațiile, visurile tale?
• Înţelegi mai profund: pentru ce anume îți dorești acel viitor? ce speri să schimbe el semnificativ în viaţa ta, în relaţiile tale? cu alte cuvinte, care sunt valorile şi nevoile tale profunde?
• Înțelegi mai profund mecanisme cruciale ale învățării–dezvoltării : zona de (dis)confort, speranțe, frici, deschidere și rezistență la învățare / schimbare.
• Decizi care sunt proiectele tale, care e rolul pe care ți-l asumi și ce sprijin aștepți de la mine: cu ce dorești să rămâi după ce vei fi încheiat programul ? ce ești dispus/ă să faci tu însuți/însăți pe parcursul programului? ce nu ești dispus/ă să faci? ce ești dispus/ă să schimbi? și ce nu ești dispus/ă să schimbi? ce aștepți să fac eu?

În tot acest proces, eu îți ofer ascultare, înţelegere, suport emoţional, încurajare, feedback constructiv, confidenţialitate sau anonimat şi instrumente intelectuale : întrebări, ghiduri de lucru, explicaţii, exemple de situaţii în care şi alte persoane au trecut prin aceleaşi experienţe etc. coach-mentor-cercetator – specificul metodei in coaching 

2. Alternative de acțiune și acţiuni-test

• Creezi alternative de acțiune, mai potrivite pentru proiectele tale.
• Alegi alternativa cea mai la îndemână, o testezi și o retestezi.
• Acţionezi în viaţa de fiecare zi în direcţia obiectivelor pe care ți le propui, testând și retestând alternativa pe care ai ales-o.
• Observi şi te observi: ce faci, ce spui, ce gândești şi ce simţi în cursul acelor acţiuni? în măsura în care timpul îți permite, îți notezi ce ai observat.

Aici, eu sunt ghidul, asistentul şi uneori trainerul tău. Îți propun modalităţi de lucru şi instrumente de lucru personalizate: întrebări, ghiduri de observaţie, explicaţii, feedback constructiv.

3. Reflecția și capitalizarea experienţei. Conversația OAC cu sine

Metoda mea e coaching-style

„Un coach e cineva care îți spune ce nu vrei să auzi, ca să vezi ce nu vrei să vezi, pentru ca apoi să poți fi ce ți-ai dorit întotdeauna să fii”. (Thomas Wade Landry).

“What coaching does is to expand the space of possibilities that someone is — an expansion that requires an external intervention (coaching) to take place. Coaching allows the coachee to observe oneself as a self, to acknowledge the narrowness and limitations of that self, and to expand that self beyond its boundaries, beyond the horizon of possibilities available to the coachee’s own intervention” (Rafael Echeverría).

Nu urmărim obiective psihoterapeutice. Beneficiarii serviciilor de coaching sau coaching-style sunt persoane considerate normale psihic, fără patologii psihice semnificative. Totuși, mulți clienți mi-au mărturisit că progresele realizate în autocunoaștere, în înțelegerea relațiilor lor cu ceilalți semnificativi și în atingerea obiectivelor pe care și le propun au și o funcție psihoterapeutică implicită, îndeosebi pentru acele forme ușoare și moderate de depresie, asociate cu lipsa de încredere în sine, cu episoade repetate de nemulțumire față de viața proprie, cu stresul că nu e timp suficient pentru toate, ori cu relații tensionate cu membrii familiei și colegii de muncă. Altfel spus, serviciile coaching-style ajuta la prevenirea unor episoade depresive, la menținerea și întărirea sanatății mentale și emoționale. Toti clientii mei spun ca perspectiva mai amplă, gândirea mai clară și mai profundă, încrederea și echilibrul sunt primele lucruri pe care le-au câștigat în programul urmat. Pe unii i-am auzit spunând: „Eu mi-am cumpărat liniștea aici”; sau „Eram ca o mare în furtună, acum mă plimb pe țărm și privesc marea”; sau chiar „Dacă nu erai tu, acum aș fi fost cu capul într-un zid” … Unii clienți au acceptat să meargă la programe de psihoterapie calificată, de care nici nu voiau să audă până atunci, încurajați de rezultatele obținute în cursul programului nostru. Una dintre cliente și-a ameliorat semnificativ, în cadrul programului nostru, sănătatea fizică, afectată grav de stres (o boală a coloanei vertebrale a condus-o la Viena, unde un medic i-a recomandat să lucreze la gestiunea stresului).

Ne focalizăm pe obișnuințele tale de a simți, a gândi și a face lucrurile. Tu observi care dintre ele te ajută și care te împiedică să obții rezultatele și calitatea vieții pe care le dorești la muncă, în familie sau în alte activități și relații.

Te focalizezi pe prezent și viitor, nu pe trecut; te întorci în trecut doar pentru a descoperi acolo resurse utile pentru prezent și viitor.

Te focalizezi pe a descoperi și aplica soluții care ți se potrivesc în situația dată aici și acum, nu pe „rețetele” de succes din bloguri, carți, conferințe etc.

Te focalizezi pe a face lucrurile mai bine, nu pe „hai să ne plangem de milă”. Iți asumi responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile tale, conștientizezi și îți asumi riscuri, înveți din obstacole și greșeli.

Urmărim creșterea progresivă a rezultatelor, dar ne focalizăm pe resursele tale reale și specifice, nu pe ce „ar trebui să…” și nici pe ce reușesc alții. Te întrebi tot timpul: „Ce pot face eu astăzi mai mult și mai bine decât ieri ?”. Privești atent performanțele altora, dar nu cu dorința/invidia „Vreau și eu să ajung acolo”, ci cu gândul „Ce pot eu învăţa din ce face el/ea ? Ce mi se potrivește mie, în situația mea concretă, din ce face el/ea ?”.

Tu deții poziţia centrală în proces: ai și libertatea și responsabilitatea de a decide asupra proiectelor tale, relatărilor tale, limbajului tău, acțiunilor tale etc.

Coachingul e apreciativ, nu critic: ești tratat(a) ca persoană care are resurse care pot fi identificate, dezvoltate și valorificate mai bine, iar nu „defecte” care ar trebui „reparate”.

Nu ești judecat/ă pentru eventuale limite sau greșeli. Ai nevoie să conștientizezi tiparele, obișnuințele de gândire și acțiune care te împiedică să ajungi unde dorești, însă te concentrezi pe dezvoltarea puterilor – ale tale și ale partenerilor -, care te ajută să-ți depășești limitele și să-ți realizezi obiectivele și aspirațiile.

Noutatea pe care o aduc eu aici este că abordăm chiar și „defectele” tale și „punctele tale slabe” ca resurse. Prea mulți psihologi, coachi, furnizori de programe de dezvoltare personală, profesori vorbesc despre calități și limite (cuvânt care, adesea, e folosit ca eufemism pentru ceea ce oamenii numesc de obicei „defecte”), „puncte tari” și „puncte slabe”, iar prin această abordare îți limitează – fără să fie conștienți de aceasta – procesul de dezvoltare. Ți-am explicat mai sus perspectiva mea.

Urmărim să devii tot mai stăpân/ă pe viaţa ta, tot mai puternic/ă, mai autonom/ă, nu dependent/ă de mine sau de altcineva.

Eu îți mai ofer și alte resurse, care nu sunt utilizate de obicei de un coach:

• explicații cu suport știintific, ca să înțelegi mai corect lucrurile;
• exemple din propria-mi experiență sau din experiențele altor persoane cu care am lucrat, respectând anonimatul;
• sugestii, recomandări, ghiduri de observație și alte instrumente de lucru.

Toate doar cu titlul de resurse. Ți le comunic, împreună cu argumentele mele, și atât. Te încurajez doar să le analizezi și să le testezi practic pe acelea care îți par potrivite. Tu decizi complet liber dacă și cum anume le folosești. Nu insist să te conving să gândești sau să faci ce îți recomand eu ; te intreb frecvent ce alegi tu să faci și te ajut să înțelegi ce câștigi și ce pierzi dacă alegi una sau alta.

Interdisciplinaritatea e trend-ul cel mai nou în coaching

„Toate lucrurile bune care există sunt roadele originalității /
All good things which exist are the fruits of originality.” (John Stuart Mill, filosof)

În 2018, cred, ICF a organizat o conferință cu titlul More than Coaching. Ce ironie să-i văd acolo, foarte implicați, pe aceiași colegi care, cu ani în urmă, vedeau opțiunea mea interdisciplinară și interocupațională ca ilegitimă și o criticau! Nu o dată, am auzit comentarii ironic-agresive de la coachi cu certificări internaționale: „Da, tu faci de toate”. Nu făceam „de toate”, făceam doar ce știam să fac foarte bine. Iar acum tot mai mulți coachi din toată lumea, aceia care au cunoștințe și competențe suficient de variate și de temeinice, aleg drumul pe care eu mergeam singură cu mai mult de 10 ani în urmă. Nu-mi place falsa modestie: da, eu sunt profesionistul care a creat primul model interdisciplinar și interocupațional de coaching, cel puțin în România.

Pe primul și singurul meu „fluturaș” de promovare scria Mai mult decât coaching. Era în 2009.

Primul meu site s-a numit, pentru scurt timp, Interdisciplinary Coaching-style Lifelong Learning, iar după aceea Mai mult decât coaching; în fotografie, o variantă actualizată în 2014.

coach-mentor-cercetator – specificul metodei in coaching 

Argumentele mele pentru o abordare interdisciplinară și interocupațională au fost și sunt simple.

1. Clientul caută un profesionist care să-l ajute să obțină rezultatele pe care le dorește și e interesat să primească resurse cât mai adecvate nevoilor sale și proiectelor sale. „Eticheta” pe care o poartă serviciul pe care îl cumpără contează prea puțin pentru el; e doar un instrument de marketing și, uneori, de justificare contabilă.
2. Cei mai eficace coachi din sportul de performanță, din muzica de înalt nivel și chiar din business alternează, în realitate, postùrile: sunt uneori coachi, în sensul restrictiv al termenului, alteori consilieri, alteori traineri, alteori mentori, alteori profesori, iar uneori chiar prieteni pentru oamenii cu care lucrează.
3. Multi-, inter- și trans-disciplinaritatea sunt tot mai prezente astăzi în toate domeniile, iar în acest context global e complet neproductiv să ne „batem” pentru granițe rigide – granițele rigide și „luptele pentru teritorii” au fost specifice unei etape deja demult depășite din istoria științelor și ocupațiilor.
4. Esența coachingului este deschiderea mentală, iar dacă vreun coach nu acceptă, nu caută și nu învață din modele alternative nu e un profesionist, oricâte certificări ar avea și de orice asociație sau institut ar fi fost eliberate.

coach-mentor-cercetator – specificul metodei in coaching

Contact

Articole relevante în Blog

Surse din care m-am inspirat în crearea modelului propriu

M-am inspirat din foarte multe surse. Nu e aici locul pentru detalii teoretice, voi enumera doar câteva repere.

• Filosofia şi sociologia fenomenologice (Husserl, Schütz, Berger, Luckmann)
• Conceptul șanse în viață

Cercetătorii în științele socioumane folosesc conceptul șanse în viață nu în sensul „noroc”, în opoziție cu „nenoroc” sau „ghinion”, ci în sensul probabilist. Prin șanse în viață ei care înțeleg posibilitatea și probabilitatea ca un individ sau un grup să ajungă la lucrurile considerate de dorit şi să evite lucrurile considerate indezirabile în diferitele contexte socio-istorice pe care le traversează și în care acționează pe parcursul vieții: „de la şansa de a rămâne în viaţă pe parcursul primului an de viaţă, la şansa de a vedea opere de artă, şansa de a-ţi păstra sănătatea şi de a creşte înalt, iar în caz de boală de a te vindeca repede, şansa de a putea evita să devii infractor în adolescenţă, precum şi – absolut crucial – şansa de a termina un ciclu de învăţământ mediu sau superior” (Gerth şi Mills, 1954, trad. rom. E.S.). Adaugă tu orice altceva la această enumerare, în funcție de proiectele pe care ți le-ai propus: șansa de a fi echilibrat/ă emoțional, șansa de a avea relații sănătoase, șansa de a trăi o mare iubire, șansa de a avea o familie, șansa de a da viață și a crește copii sănătoși, șansa de a obține și a păstra locul de muncă dorit, șansa de a deveni CEO, șansa de a iniția și a face să crească o afacere de succes, șansa de a călători, șansa de a citi cărțile cele mai bune, șansa de a merge la concertele artiștilor în vogă, șansa de a te îmbrăca cu hainele la modă, șansa de a avea corpul sculptat după modelul de frumusețe al vremii, șansa de a … Și gândește-te că ai șanse să ajungi la ce ți-ai propus în sensul că ai posibilitatea să ajungi acolo și există o anumită probabilitate să ajungi acolo: spunem că ai o șansă, atunci când vrem să spunem că nu e cu totul imposibil; spunem că ai șanse mari, atunci când estimăm că probabilitatea să ajungi acolo e mare; și putem spune că ai prima șansă, atunci când concurezi cu cineva (ca în competițiile sportive, de exemplu), știm că performanțele tale de până acum sunt superioare și, atât cât putem anticipa, nu ne așteptăm să intervină alți factori  care să influențeze negativ rezultatul.

• Coachingul focalizat pe nevoi și inspirat de neuroștiințe (Rock, Robbins&Madanes)
• Teoria și practica acțiunii-cercetare
• Metodologia cercetării calitative (observaţia etnografică, interviul de profunzime, reflexivitate, flexibilitatea postùrilor, identificarea paternurilor etc.)
• Teoria capitalului uman (Becker):

“Conceptul de capital uman se referă la faptul că fiinţele umane investesc în ele însele, prin intermediul educaţiei, antrenamentelor [training], ori al altor activităţi, ceea ce duce la creşterea veniturilor [income] lor în viitor prin creşterea câştigurilor obţinute de fiecare de-a lungul vieţii [lifetime earnings]. Economiştii utilizează termenul ‘investiţie’ cu referire la cheltuiala făcută pentru obţinerea unor lucruri [assets] care vor produce venit în viitor şi opun investiţia consumului, care produce satisfacţie sau beneficii immediate, dar nu creează venit viitor. Lucrurile [assets] care generează venit în viitor sunt numite capital. Analizele economice ale investiţiei şi capitalului au tins, prin tradiţie, să se concentreze asupra capitalului fizic – maşini, echipament, ori clădiri –, considerat a genera venit în viitor prin crearea capacităţii de producţie. Totuşi, un număr de economişti clasici, printre care Adam Smith, au subliniat că educaţia contribuie la creşterea capacităţii de producţie a lucrătorilor în acelaşi fel în care achiziţionarea unei maşini noi, ori a altor forme de capital fizic, creşte capacitatea de producţie a unei fabrici sau a altei întreprinderi. A fost astfel deschisă o analogie între investiţia în capitalul fizic şi investiţia în capitalul uman. Conceptul nu s-a dezvoltat însă decât de la începutul anilor 1960, când economistul american Thedore Schultz a analizat cheltuielile educative ca pe o formă de investiţie (Schultz, 1961), când revista americană Journal of Political Economy a publicat un supliment intitulat ‘Investiţia în fiinţele umane’ (în 1962) şi când Gary Becker a publicat o carte cu titlul Human Capital (Becker, 1964; 1975), ce dezvolta o teorie a formării capitalului uman şi analiza rata de recuperare a investiţiei în educaţie şi training. De atunci, conceptul ‘capital uman’ a dominat economia educaţiei şi a avut o influenţă puternică asupra analizelor cu privire la pieţele muncii, la formarea salariilor şi la alte teme ale economiei cum sunt, de pildă, analiza creşterii economice, a cheltuielilor pentru sănătate, ori studiul migraţiilor. Întrucât acestea contribuie la formarea capacităţii de câştig a indivizilor, iar prin aceasta sporesc veniturile pe care ei le obţin de-a lungul vieţii, se recunoaşte că ele reprezintă de asemenea investiţii în capitalul uman » (Woodhal, 1997; trad. rom. ES).

• Teoriile sociologice ale capitalului cultural, capitalului social și capitalului simbolic (Bourdieu, Coleman ș.a.)
• Conceptul de obișnuință (habit) = capitalizare a achizițiilor obținute în procesele de învățare (William James)

„The great thing (…) is to make our nervous system our ally instead of our enemy. It is to fund and capitalize our acquisitions, and live at ease upon the interest of the fund. For this we must make automatic and habitual, as early as possible, as many useful actions as we can, and guard against the growing into ways that are likely to be disadvantageous to us, as we should guard against the plague.” (William James)

• Conceptul mindset (Carol Dweck):

  ”In a fixed mindset, people believe their basic qualities, like their intelligence or talent, are simply fixed traits. They spend their time documenting their intelligence or talent instead of developing them. They also believe that talent alone creates success—without effort. They’re wrong.In a growth mindset, people believe that their most basic abilities can be developed through dedication and hard work—brains and talent are just the starting point. This view creates a love of learning and a resilience that is essential for great accomplishment. Virtually all great people have had these qualities.”

  • Conceptul mindsight  (Dr. Dan Siegel):

  ”describe our human capacity to perceive the mind of the self and others. It is a powerful lens through which we can understand our inner lives with more clarity, integrate the brain, and enhance our relationships with others. Mindsight is a kind of focused attention that allows us to see the internal workings of our own minds. It helps us get ourselves off of the autopilot of ingrained behaviors and habitual responses. It lets us “name and tame” the emotions we are experiencing, rather than being overwhelmed by them.”

• Psihologiile centrate pe atitudine pozitivă şi optimismul care poate fi învăţat (Seligman)
• Conceptele gândire laterală şi gândire paralelă (de Bono)
• Abordarea apreciativă (explicație video;  appreciative inquiry text)

Iar lista surselor de inspirație ar putea continua foarte mult…