Când un client inițiază o „relație toxică”


08.05.2020

Ai avut vreodată un client, pacient, student, elev care a inițiat o „relație toxică” cu tine și ți-a fost destul de greu să gestionezi situația? Eu da. Și nu o dată. Iată un răspuns pe care i l-am dat recent unei astfel de cliente, poate te ajută să găsești mai ușor o soluție sănătoasă, productivă și constructivă data viitoare.

”Da, am nevoie de programul acesta”, îmi scrii. „Da, am nevoie de acest program. Am nevoie de un program care să mă ducă, cu metodă și sensibilitate, cu eleganța pe care tu o ai din plin spre acele coridoare din mine în care abia pășesc uneori singură – și asta doar pentru că îmi cunosc curajul, l-am folosit de multe ori în viață. Am nevoie să mă educ pentru tot ce vreau eu să devin, pentru visele mele frumoase ȘI ALE COPIILOR MEI: să fiu acolo pentru ei, ca ei să și le împlinească – voi fi încurajatoarea lor necondiționată. Să îmi depistez caii troieni ai mei și poate ai altora, prin munca mea. Să mă maturizez frumos și onest.
Multe programe de dezvoltare personală îți spun ce să faci. Al dvs nu spune ce să faci ci cum să faci ceea ce vrei să faci. Asta îmi place. Că te învață structură ca apoi tu să faci asta concret.”

Și eu cred că ai nevoie de acest program, nu am nicio îndoială în această privință, schimbul nostru de mesaje e-mail și sesiunea prelungită pe care am avut-o mi-au oferit foarte multe indicii în acest sens. Iar dacă m-ar interesa doar banii tăi, ți-aș trimite imediat contractul pentru semnare, fericită că „am convins” un client nou să cumpere serviciile mele.

Mă interesează, însă, calitatea relației și rezultatele procesului înaintea banilor. Și am foarte multe semne de întrebare legate de fiabilitatea ta și de fermitatea ta cu tine, indispensabile pentru o relație sănătoasă, productivă și constructivă între noi și pentru reușita procesului tău de dezvoltare. Te-ai răzgândit deja de două ori: o dată la două zile după sesiunea noastră – uitând că la finalul ei vorbeai cu entuziasm despre cât de mult ai câștigat pe parcurs! – și încă o dată acum, după ce ai citit răspunsurile mele la follow-up-ul în care îmi comunicai prima răzgândire. Ce și cine garantează că, peste alte două zile / săptămâni / luni, nu vii din nou cu reinterpretări, răstălmăciri și reproșuri de tipul „mi-ați indus”, „m-ați manipulat”?

A gestiona rezistențe atât de puternice ca acelea pe care le-ai manifestat tu implică un consum foarte mare de timp și de energie emoțională și intelectuală; le-am alocat pe parcursul sesiunii, ca să te ajut să vezi care sunt nevoile tale de învățare-dezvoltare prioritare și câteva dintre resursele la îndemână ca să avansezi în direcțiile acelea; le-am alocat și când, pentru același scop, ca să te ajut să vezi care sunt nevoile tale de învățare-dezvoltare prioritare și câteva dintre resursele la îndemână ca să avansezi în direcțiile acelea, am elaborat răspunsul la follow-up-ul tău; însă nu sunt dispusă să o fac și a treia oară, ar însemna să alimentez o relație de tipul celor numite „toxice”, iar eu nu fac asta.

Sigur, rezistențe apar inevitabil la oricine și în orice program de dezvoltare, iar profesionistul are responsabilitatea să-l ajute pe cel în cauză să le depășească; însă cel în cauză trebuie să-și asume foarte ferm prima responsabilitate în acest proces, să ducă greul lui, cum se spune.

Ce putem face?

Iată: oferă-ți o lună de aici înainte ca să urmărești cum evoluează (sau fluctuează) hotărârea ta fermă de a-ți asuma prima responsabilitate, de a duce greul procesului tău de învățare transformatoare (dezvoltare), de a căuta și găsi/crea soluții ca să depășești orice obstacol interior sau extern care va apărea pe parcurs. Vei ști că eu sunt acolo ca să te ajut atunci când simți că, deși ai folosit toate resursele pe care deja ți le voi fi oferit anterior, nu reușești. Vei ști că poți face alianțe pe parcurs și cu colegii tăi, care îți vor oferi suport, în cadrul echipei de învățare-dezvoltare pe care eu o inițiez și o încurajez pe întreg parcursul programului. Însă e nevoie să păstrezi continuu în minte că tu ai prima responsabilitate și să nu-ți mai lași mintea să transfere în vreun fel acea responsabilitate către alții, sub forma judecăților și reproșurilor „întemeiate” pe interpretări și reinterpretări incorecte ale faptelor.

Dacă această hotărâre se va stabiliza până la finalul lunii august, comunică-mi-o explicit într-un nou mesaj, iar eu îți voi trimite contractul pentru semnare.

După cum vezi, îmi triez foarte atent clienții, așa că aproape sigur vor mai fi locuri; și, oricum, eu nu lucrez decât cu grupuri mici, așa că o persoană „în plus” va încăpea, cu condiția să vină cu atitudinea pe care am descris-o mai sus.

*****

Cu acest răspuns, accept să pierd aproape 3000 de euro, pe care i-aș fi putut câștiga cu un nivel foarte înalt de stres relațional persistent și cu rezultate ale muncii incerte, aflate sub multe semne de întrebare.

Cu acest răspuns, construiesc o șansă să câștig acei aproape 3000 de euro în condițiile unei relații sănătoase și productive (ceea ce nu înseamnă total lipsită de momente tensionate și stres), singura care poate conduce la rezultate ale muncii foarte bune.

Unii pot spune că un astfel de răspuns e „dur”. Eu spun că e doar direct și ferm într-un mod constructiv, iar a fi direct/ă și ferm/ă într-un mod constructiv înseamnă cu totul altceva decât a fi „dur/ă”. El trage vălul (sau „preșul”) de pe obstacole ascunse și riscuri, le face vizibile, oferă informații în legătură cu limitele dincolo de care eu nu sunt dispusă să trecem și propune o soluție pentru a crește șansele de reușită a procesului. Făcând acestea, el nu doar că nu e „dur”, ci ne protejează împotriva „durității”, la care am putea ajunge: oamenii ajung să apeleze la soluții „dure” tocmai din cauză că „ascund sub preș” lucrurile care nu le plac, nu îndrăznesc să comunice la timp, direct și ferm care sunt limitele dincolo de care nu sunt dispuși să meargă, nu știu să vină cu propuneri constructive, „lasă de la ei” fără măsură și acumulează frustrări peste frustrări, dez-amăgiri, furie… până când explodează. Mie mi se întâmplă – sunt om și eu – rar să „explodez”, iar aceasta tocmai pentru că:

  • am învățat că nu e benefic să ascunzi nimic „sub preș”,
  • știu foarte bine care sunt limitele dincolo de care nu accept să las vreo relație să treacă,
  • am învățat să accept să pierd avantaje materiale sau statutare, la care celor mai mulți oameni le e greu să renunțe,
  • am învățat să fiu fermă cu mine și cu alții în privința acelor limite (dincolo de care nu trec și nu las pe nimeni să treacă) și în privința acelor pierderi (mi le asum până la capăt),
  • m-am antrenat să creez soluții constructive
  • și m-am antrenat să comunic toate acestea într-un mod direct, corect, constructiv și ferm.

Nu e suficient să fii „direct/ă”. Mai trebuie să fii și corect/ă, constructiv/ă și ferm/ă. A fi „direct/ă” înainte de a te asigura că ceea ce spui e foarte corect, are temei în fapte reale, nu doar în interpretările tale, nu ajută la nimic, dimpotrivă, face mult rău. A fi „direct/ă”, fără să propui și soluții viabile iarăși nu ajută la nimic și poate face mult rău. Iar a fi direct/ă, corect/ă și constructivă și a te răzgândi (a nu fii ferm/ă cu tine și cu ceilalți), iarăși nu ajută la nimic, ba chiar face rău.

Dacă cele de mai sus îți par întemeiate și utile, în ce relație a ta poți integra această atitudine a mea, acest mod de comunicare, ori o idee din acest articol? Când o integrezi?

Dacă cele de mai sus îți par întemeiate și utile, citește mai multe articole din acest site, sigur vei găsi și alte lucruri care să te ajute.

Dacă cele de mai sus îți par întemeiate și utile și simți că ai de învățat din această relație cu mine, înscrie-te în acest program de dezvoltare.

Un client inițiază o „relație toxică”

Ma intereseaza opinia ta, scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.