”Agenda mea, care era plină de urgențe, începe să se schimbe”

06.07.2016

Din fragmentele care urmează (dintr-un feedback primit de la o cursantă) poți înțelege foarte multe despre tine. Iar pornind de la ele poți lua decizii care să-ți schimbe viața într-un sens SCOP: sănătos, constructiv, onest (=autentic), productiv.

”Sesiunea de sâmbătă mi-a dărâmat multe dintre credințele pe care le-am preluat, inconștient, de-a lungul timpului, din programe de dezvoltare personală de tip fast-food, precum: ”focusarea permanentă pe obiective te ajută să câștigi timp și să ai succes”, ”adaptarea este cheia succesului în prezent” etc. În virtutea acestor credințe, am lucrat ani (fără să exagerez) fără să-mi iau concediu, luni la rând fără weekend și aproape că devenise un scop să-mi dovedesc că pot să funcționez în regim ”multitasking”.

(…)

– Antrenez în mod real preluarea leadershipului timpului meu.

– Cu cât am aprofundat discuțiile despre managementul timpului, cu atât am realizat că un punct sensibil pentru mine este acel ”necesar și suficient”. Prea mult timp și prea multă energie am consumat cu ”inutil și peste măsură” în activitățile cele mai banale, până a devenit un mod de viață și la nivel macro. Și dacă ar fi fost vorba numai de șters ”inutil și peste măsură” praful din casă nu ar fi fost mare lucru, însă încet, încet, conform principiului că ”ești ceea ce faci în mod repetat” această atitudine s-a transformat într-un mod de a fi care mi-a consumat mulți ani din viață fără sa-mi fi dat seama. Cele mai multe din toate pe care le-am făcut eu până acum și din relațiile pe care le-am avut până acum au depășit limita de ”necesar și suficient” și au continuat până la ”inutil și peste măsură”.

Deși acum antrenez ”necesar și suficient” încă în mod conștient, încep să văd și schimbările. Și nu doar în activitățile zilnice pe care le fac, ci și în modul în care îmi văd viața și îmi pun unele probleme. De exemplu, îmi dau seama că am mai multă nevoie să experimentez (iar acest lucru presupune să mă detașez și implicit să mă rup de frustrările care vin la pachet cu ”inutil și peste măsură”), că mă cuprinde un alt tip de fericire când fac activități pentru care până acum ”nu aveam timp”, simt că încep să fiu mai tranșantă și preiau leadershipul vieții mele etc.

– Am eliminat foarte multă încărcătură negativă, prin defocusare. Înainte, Ego-ul meu avea de suferit dacă nu suna telefonul într-o zi liberă sau în vacanță. Nu puteam accepta că lumea se descurcă și fără mine. Și, dacă nu suna, inventam eu o problema și sunam. Acum mă bucur cu adevărat de pauzele mele de respiro, constat că îmi găsesc și alte activități (SCOP de această dată) care îmi satisfac aceleași nevoi, ba chiar îmi las telefonul pe silent în weekend, spunând NU, și mie și altora.

– Îmi dau seama că agenda mea, care era plină de urgențe, începe să se schimbe. Pe zi ce trece, câștigă teren lucrurile importante care sunt în acord cu credința și misiunea mea, în detrimentul falselor urgențe (care uneori, nici măcar nu erau ale mele). Constat că, deși acord mai mult timp unor activități importante (de ex., cititul, pentru care până acum nu prea aveam timp din cauza urgențelor), îmi rămâne mai mult timp și pentru activitățile nou introduse în program, precum sportul sau activitățile cu copiii.

– În timpul procesului de capitalizare, am mai descoperit un lucru care mă motivează și  îmi dă încredere. Am constatat că, focusându-mă asupra scopurilor noi pe care le-am descoperit, nu mi-am mai pierdut timpul ținându-mi ego-ul sub control, pentru simplul motiv că nu am mai avut timp să plec urechea la situațiile/comentariile cu potențial de a-mi ataca ego-ul. Până acum, cu instrumentele învățate am reușit să-mi țin ego-ul în frâu, acum odată cu sentimentul pe care mi-l dă conștientizarea scopurilor noi am redus și frecvența situațiilor în care îmi simțeam ego-ul atacat.

– Am mai descoperit că mi-am sabotat singură creativitatea focalizându-mă să merg pe o singură bandă a autostrăzii! Dacă în urmă cu un an, cineva m-ar fi întrebat dacă sunt o persoană creativă, aș fi răspuns cu siguranță ”Da”. Acum aș răspunde că ”sunt pe cale să devin”! Cred că dezvoltarea creativității are legătură cu ”turismul prin experiențe”, în sensul în care se dezvoltă cu atât mai mult cu cât experimentezi SCOP în domenii din cele mai diverse. Eu nu am avut efectiv timp să experimentez, pentru că nu mi-am permis să mă defocalizez și pentru că nu mi-am asumat reacția persoanelor la a căror opinie țineam, vis-a-vis de defocalizarea mea. Acum îmi dau seama că nici măcar nu știu ce reacție ar fi avut, pentru că nu am testat niciodată, doar am presupus că ar fi dezaprobatoare.

– Am trăit în frustrarea generată de unele păreri ”neegale”, de care am ținut cont. Cu scopul de a-mi satisface nevoia de supra-apreciere pe care o aveam, îmi doream să mă placă toată lumea, depuneam efort în acest sens și mă dobora orice opinie neavizată, răutăcioasă sau ”neegală” care mă viza. Acum, părerile despre mine le filtrez prin altă ”pâlnie”.

– Corpul meu e mai deștept decât mine. Îmi făceam mustrări de conștiință ori de cate ori intram în default mode, inconștient. Corpul își cerea drepturile, eu îl pedepseam pentru asta. Încep să fiu chiar sigură că și boala este o dovadă că organismul meu este mai deștept ca mine.

– Constat beneficiile reale ale Programării de dimineață.

– Descopăr că s-a schimbat ceva în ideile exprimate și maniera în care le scriu. Citind și recitind feed-back- urile mele, am conștientizat că la început erau scrise foarte complicat cu multă încărcătură negativă. Exprimam prea multe idei de la începutul propoziției și până la punct, utilizând multe conjuncții. Pe parcurs, au intervenit modificări mici dar importante pentru mine în acuratețea și simplitatea exprimării.

– Descopăr că mă folosesc de tehnici învățate la curs pentru a gestiona situații de criză. Mai precis, mă refer la crizele pe care le am și le manageriez altfel, activând starea de ”non-action” pe care o exersăm în cadrul meditației. Acum am curajul ”să mă las”, să-mi las corpul să se descurce singur, fără să-l încarc și eu cu acțiunile mele, care generează panică de cele mai multe ori. Acest ”să mă las” simt că l-am activat și în alte contexte. Pur și simplu fac ce pot eu mai bine aici și acum și nu mai țin cu dinții să se întâmple într-un fel sau altul, având încredere( ”mă las” ) că lucrurile, mai ales cele care nu țin de mine, se vor întâmpla așa cum trebuie, la momentul potrivit.

(…)

Cred că să conștientizezi ce limitat este timpul este factorul cel mai convingător ca să nu pierzi timpul propriei vieți. Nu voi mai avea treizeci și de ani niciodată, nu voi mai fi în etapa în care sunt acum niciodată, ACUM este momentul să fac ce-mi doresc ACUM. Conștientizez acum că tot timpul alocat pentru a învăța un mod de a fi care nu este SCOP va irosi un timp viitor (care ar putea fi alocat evoluției) pentru dezvățarea acelui mod de a fi și înlocuirea lui cu ceva SCOP.

Puzzel-ul devine din ce în ce mai clar și îmi dau seama de un alt aspect. Tematica abordată în cadrul sesiunilor m-a făcut pe de o parte să-mi ating obiectivele pentru care am intrat în program, iar pe de altă parte să-mi descopăr și să-mi formulez și alte obiective, la care nici nu mă gândisem înainte, ca de exemplu gestiunea SCOP a timpului, dezvoltarea creativității, conștientizarea resurselor, lărgirea zonei de confort, conștientizarea priorităților și învățarea transformativă.

Am sentimentul că încep să învăț cum să învăț!  – chiar dacă un pic cam târziu … dacă aș fi avut eu mintea de acum, la începutul cursului!!!!!!!!”