„Jocul Doamnei Stănciulescu”: puterea esenței și a perseverenței

02.01.2015

Îmi pusesem la un moment dat pe uși (la sugestia doamnei Stănciulescu) imagini cu cai alergând – ca simbol al libertății. M-a întrebat fiica mea ce se întâmplă de am devenit pasionată de cai, așa, dintr-odată. Și i-am povestit că am stat de vorbă cu doamna Stănciulescu și mi-a sugerat să îi pun la vedere, să îmi imaginez că pot fi liberă ca ei. Au rămas mult timp caii lipiți pe uși, vorbind fără glas ochilor noștri. Într-o seară, când mă jucam cu copila, bucuroasă că sunt sănătoasă și că pot merge din nou, am exclamat: „Sunt liberă, pot să alerg ca un cal!” Și am început să ne alergăm, bucuroase. De atunci, în fiecare seară când vrea să îmi amintească că e timpul ei și cere atenție, mă întreabă șăgalnică: „Ce te-a învățat Doamna Stănciulescu?” și fuge înaintea mea pe scări să o prind, să alergăm, să ne bucurăm de libertate împreună.

Una dintre lecțiile de bază învățate în acest program a fost să acord timp copilului, să mă copilăresc și să învăț de la el să fiu liberă.

Acest joc, împreună cu alte lucruri pe care le-am învățat de la Doamna Stănciulescu, m-au ajutat să-mi depășesc blocajele și să reușesc, chiar să-mi placă, să vorbesc în public: Cum mi-am învins teama de a vorbi în public: 7 idei care mi-au fost de mare ajutor

Se împlinește un an de când am contactat-o pe doamna Elisabeta Stănciulescu și mi-a acordat o bursă, iar progresele pe care le-am făcut în această perioadă îmi dau curaj și mă provoacă să scriu. Am apelat la domnia sa având în minte articolul Cum poți obține performanțe la care nu îndrăznești să speri într-o perioadă în care finalizam doctoratul și mă întrebam cum puteam să mă dezvolt în continuare. Știam că sunt conștiincioasă și ambițioasă, dar aveam nevoie de un profesionist care să mă ghideze cu obiectivitate. Chiar dacă nu am încheiat încă programul, vreau să adun „reușitele” mele din acest an, ca o recapitulare finală înaintea încheierii unui curs.

Începeam anul 2014 cu planuri îndrăznețe, dar îmi lipsea curajul de ale pune în aplicare. Trăiam o stare de neîncredere, mă simțeam o eroină speriată de cei din jur. Așadar – blocată să acționez.

Întâlnirile cu profesionistul m-au surprins de fiecare dată prin simplitatea lecțiilor învățate, prin evidențierea aspectelor esențiale în dezvoltarea mea, pornind de la discuții libere despre serviciu, familie și planurile mele.

Redau mai jos câteva dintre lecțiile de bază pe care le-am asimilat în timp și care mi-au produs multă satisfacție și încredere:

1. „Am voie să greșesc” a fost prima dintre lecții, cea de la care am reușit să mă eliberez de angoasele posibilelor greșeli care ar putea să apară la fiecare pas. Încă mai am de lucru, dar de aici a început eliberarea mea.
2. „Trăiește în prezent, cu suflet” a fost cea de-a doua lecție importantă. Pentru a o aplica, am învățat să-mi includ în program timp de liniște și meditație – esențial pentru restabilirea echilibrului meu interior.
3. Mi-am organizat programul, punând în agendă tot ce consideram a fi important, incluzând și timpul meu (de răsfăț, de meditație și exercițiu fizic) și timpul de familie, de multe ori neglijat. Am acordat valoare timpului petrecut cu fiica mea, fiind deschisă să intru în lumea ei și să învăț de la ea.
4. Am înțeles că fiecare semen cu care interacționez are o suferință și această descoperire m-a ajutat să am curaj să interacționez fără teamă și fără sentimente de inferioritate.
5. Am depistat sabotori interiori care mă împiedică să am rezultate favorabile.
6. Am înțeles că emoțiile mele au nevoie să fie strunite și direcționate în favoarea mea, acceptându-le și stăpânindu-le.
7. Am învățat să mă bucur și să sărbătoresc fiecare variantă îmbunătățită a mea.

De curând, la un an după acea întâlnire în care îmi exprimam stânjenită temerile și fricile și nu puteam să văd viitorul cu încredere, am ținut să închei sesiunea cu următoarea mărturisire: „Mă simt puternică și curajoasă și, chiar dacă nu am planuri concrete – încă! – , știu că pot ajunge departe”.

Procesul a fost de lungă durată și anevoios și, în tot acest timp de lucru, mi-am făcut lecțiile cu multă conștiinciozitate, iar rezultate semnificative au apărut de-abia după aproximativ 6 luni: începeam să descopăr, neașteptat, că reacționez altfel în situații cunoscute. Mi-am notat permanent motive de recunoștință, emoțiile prin care am trecut și reușitele mele.

Am învățat să folosesc ca resurse chiar și situațiile cele mai dramatice si mai dureroase, care, înaintea acestui program, mă dezechilibrau. Am folosit o lungă criză de hernie de disc pentru a consolida lecțiile de viață învățate: ea m-a ținut în imobilitate mult timp și m-a ajutat să meditez, să mă înțeleg mai bine, să apreciez prezentul la adevărata valoare. Antrenamentul autoobservației și învățării din propria experiență mi-a fost de mare folos în această experiență dureroasă prin care am trecut: mi-am urmărit permanent simptomele și reacțiile corpului la diverse mișcări, le-am notat și le-am analizat din timp în timp. Astfel, pas cu pas, cu foarte multă răbdare, am reușit să depășesc criza.

Poate că unele din lecțiile învățate par, pentru unii, prea simple pentru a plăti să le redescoperi – a fi liber, a te juca cu copilul, a te bucura de viață trăind în prezent. Poate. Dar, dacă erau atât de simple, de ce nu le-am descoperit singură?

Pentru că sunt momente în viață când avem nevoie de un ghid, de un profesionist care să observe obiectiv ce ne împiedică să avansăm în direcția dorită, iar odată cu eliberarea unor bariere interioare, se refac legături pe multiple planuri: personal, social, profesional. Și numai pornind de la esențial și simplitate se pun bazele unei dezvoltări sănătoase și de durată.

Luminița Ciobanu, dr. în muzicologie