Vrei să verifici dacă ai nevoie de coaching?

06.05.2012

Societatea românească cultivă, printre multe alte tipare de gândire, şi aceste două credinţe: psihoterapia e pentru cei care au „ceva la cap”, iar coachingul pentru cei care „nu ţin pasul” cu exigenţele firmei. Chiar dacă uneori accepţiunile sunt mai largi, majoritatea consideră că şi psihoterapia şi coachingul ar fi doar pentru oamenii „cu probleme” şi „slabi”, incapabili să-şi gestioneze singuri viaţa, ori pentru excentricii care nu au ce face cu banii.

Nu voi intra aici în explicaţii teoretice cu privire la ce este sau nu este coachingul; această practică se dezvoltă într-un număr atât de mare de direcţii, încât ar fi nevoie să scriem zeci, poate sute de pagini ca să acoperim întreg evantaiul. Ceea ce rămâne constant, însă, este că el se adresează acelor oameni care simt că vor şi pot să facă în viaţă mai mult decât reuşesc efectiv; care simt că există ceva bun în ei pe care nu reuşesc să-l pună suficient în valoare şi pe care îşi doresc să-l pună în valoare.

Sigur că acestea te duc imediat cu gândul la oamenii care au un talent, o dotare naturală specială, pe care ar dori să îl (o) dezvolte la un nivel înalt de performanţă; aceştia sunt primii clienţi ai antrenorilor. Apoi, către oamenii care nu reuşesc să facă faţă unor aşteptări organizaţionale sau relaţionale, fie la serviciu, fie în familie, fie în alte contexte; şi aceştia apelează frecvent – din nefericire, de multe ori abia atunci când problemele se complică – la coaching. Dar şi fără să ai vreun talent special, şi fără să ai vreo problemă serioasă la serviciu sau în familie, poţi simţi că vrei şi poţi mai mult: în sensul cel mai profund al termenului, coachingul e o alegere care vizează nu atât succesul social şi relaţiile cu ceilalţi, cât relaţia ta interioară cu viaţa ta, satisfacţia, bucuria de a simţi că descoperi şi pui în valoare ce ai tu mai bun şi că te simţi împlinit.

Pe de altă parte, coachingul e o alegere care vine nu din slăbiciune umană, ci, dimpotrivă, din puterea de a conştientiza că poţi mai mult, de a recunoaşte că te mişti într-o zonă de confort relativ care te limitează, de a te hotărî să ieşi din această zonă şi de a căuta sprijin în acest demers. Slăbiciunea te determină să refuzi să-ţi recunoşti sentimentele de insatisfacţie şi frustrare. Şi tot ea te determină să refuzi să cauţi sprijin social. Ca să recunoşti în faţa ta şi a altora că viaţa ta nu e perfectă, îţi trebuie putere. Ca să te priveşti în oglinda pe care ţi-o pune în faţă un altul, mai ales un coach care ştie să reflecte şi ce nu vrei tu să vezi, îţi trebuie putere. Ca să faci efortul să te dezveţi de obişnuinţele care te ţin captiv(ă) în zona de confort, îţi trebuie putere.

Vă ofer aici un instrument care vă poate ajuta să conştientizaţi mai bine cât de satisfăcut(ă) sau nesatisfăcut(ă) sunteţi de diferitele aspecte ale vieţii dumneavoastră. Cu alte cuvinte, cât de puţină sau multă nevoie aveţi de coaching. Fiecare alege să folosească acest instrument în funcţie de cât de puternic(ă) este de fapt.

• Citește articolul în întregime în Cariere .