Programează-i pentru performanță pe copilul tău și pe copilul din tine

04.06.2013

Am mai spus-o : copiii ne oferă nouă, adulților, cele mai profunde și eficace programe de dezvoltare personală.

Cu condiția să intrăm în lumea lor, să-i observăm atent, să tragem învățăminte, să le aplicăm / testăm practic, iar apoi să le adaptăm.

„- Mami, am avut un vis.
– Ce ai visat?
– Am visat ca eram la Jocurile Olimpice si nu eram bun;) Participam la badminton si nu eram bun deloc.
– Cum adica nu erai bun?
– Pai nu ma descurcam deloc.
– Si ce-ai facut?
– Pai nu m-am dat batut. Am zis < Eu pot sa fac asta si nimic nu ma opreste> si am castigat. „

Are aproape 7 ani. S-a lovit și se lovește de multe ori de situații în care nu reușește să facă unele lucruri tot atât de repede ca alți copii de vârsta lui ; a avut un retard în comparație cu ”normalitatea” statistică.

Se întrista sau plângea adesea, spunând ”Eu nu pot”.

Acum spune și în vis  ”Eu pot să fac asta și nimic nu mă oprește”.

”Eu pot să fac asta și nimic nu mă oprește”.

Nu: ”Eu pot să câștig”.

Se focalizează pe acțiunea proprie, pe ce poate el controla, nu direct pe rezultatul final.

Nu: ”Încerc”.

Se concentrează pe ideea de perseverență, de depășire a oricărui obstacol, până poate să facă ce își propune.

Cum a ajuns la performanța de a-l înlocui – până și în vis – pe autoinhibantul ”Eu nu pot” cu furnizorul de încredere și putere ”Eu pot să fac asta și nimic nu mă oprește” ?

1. Când a formulat prima dată fraza ”Eu pot sa fac asta si nimic nu ma opreste”, în timpul unui joc, a fost nevoie să-l provoc de mai multe ori și a formulat-o cu jumătate de gură, fără prea multă convingere, încredere. A fost formularea lui, eu îl întrebasem doar ce își poate spune ca să devină mai puternic și să reușească.
2. Am continuat jocul și l-am provocat să repete de mai multe ori. Uneori, a fost nevoie să repet eu în locul lui.
3. Apoi a repetat-o în diferite situații, stimulat îndeosebi de mama lui.
4. Apoi a început să o repete autonom, fără stimulare. Dacă s-a întâmplat să fim pe acolo, am întărit și noi, ”spectatorii”, mesajul.
5. Iar acum… și-o spune până și în vis ! Și visează să câștige Jocurile Olimpice (deocamdată, e vorba despre un joc video).
6. Tot procesul de încorporare a acestei ”mantre” personalizate a încrederii și puterii a durat câteva luni.

Tu când începi ?

Cu copiii tăi, dacă ai copii.

Și cu copilul din tine însuți / însăți – indiferent dacă ai sau dacă nu ai alți copii.

Citește, pe aceeași temă, și:

• Doar experiența ne învață cu adevărat – nu școala, nu profesorii, nu formatorii, trainerii, consilierii ș.a.m.d.

• Ce înveţi când te păcăleşte un copil de 5 ani…

• Psihanaliza repusă în discuţie: părinţii nu mai au niciun rol în dezvoltarea copiilor?

• Cum putem construi o comunicare interpersonală mai bună ? (1)

• Ce este coachingul? Modelul transdisciplinar DACI

*